- e lucru ştiut
- I've been there.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
e lucru ştiut
Look at other dictionaries:
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
desfide — DESFÍDE, desfid, vb. III. tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, ştiut fiind că nu va reuşi. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava.… … Dicționar Român
descoperi — DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ refl. A şi scoate pălăria, căciula etc. ♦ fig. A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a unei armate … Dicționar Român
lapsus — LÁPSUS, lapsusuri, s.n. Incapacitate momentană a cuiva de a şi aduce aminte de un lucru ştiut. ♦ Eroare, inadvertenţă comisă din neatenţie de o persoană care vorbeşte sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004.… … Dicționar Român
şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
aurantia — URÉCHE, urechi, s.f. I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului şi echilibrului, aşezate simetric de o parte şi de cealaltă a capului omului şi mamiferelor, alcătuite dintr o parte externă, una mijlocie şi una internă. ♢ expr. A fi numai… … Dicționar Român
înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… … Dicționar Român
